103

No news is good news.

Am fost la medicul legist pentru certificatul pe care cu multa insistenta mi l-a cerut politistul care s-a ocupat de caz. Medicii nu au vrut sa-l elibereze insa pina cind politia nu-l cere explicit (iar peste 30 de zile de spitalizare, persoana fizica – adica eu – nu-l poate cere. Interesant). Politia n-a vrut sa-l ceara ca cica trebuie sa-l faca si fara cererea lor. Care medicii n-au vrut ca au zis ca exista reguli, nu e negoociabil ca la piata. La care m-am enervat si i-am sutuit pe politisti la telefon ca ma poarta pe drumuri degeaba pe frig si in cirje, la care am aflat ca motivul pentru care nu vor sa faca cererea este ca ea costa bani si dumnealor nu mai au ca e capat de an. Adica politia nu mai are bani ca sa-i dea spitalului, si ca sa merg io la Alba ca au i un spital acolo unde nu trebuie platit si ce fain o sa fie, o sa vad io, numai sa ma duc. Cum n-am mai avut chef sa caut legea, sa merg pina la Alba si sa le-o bag pe git am zis sa faca cererea si sa specifice ca platesc eu.

Ceea ce am si facut, 63 de roni.

Recapitulez: am stat imobilizat in pat 7 saptamini = 49 de zile. Medicii legisti au numarat dupa regulile lor si au zis ca zilele de ingrijire medicala sint intre 50 si 55. Eu m-am enervat din nou, ca sa aflu ca ei fac asta pentru ca sa existe posibilitate de impacare intre parti (c.f. codului penal, peste 60 de zile intra la art. 182, fara posibilitate de impacare; sub intra la 184). In plus, domnucii medici au zis ca n-am eu treaba sa stiu cite zile scriu ei acolo, la care chiar m-am enervat si dupa ce i-am luat mai tare au revenit pe pozitii mai conciliante. Certificatul respectiv cica pleaca de la ei numai dupa 7-10 zile, pentru ca trebuie sa-l semneze nu stiu citit doctori docenti. Si se trimite politiei din Alba cu posta secreta. Sintem o tara foarte bine pazita, ce sa mai.

Am ajuns acasa si m-am mai linistit putin, dupa care am rugat-o pe nefasta sa-l sune pe taxist (despre care am aflat ca e student la Teologie Ortodoxa – ca sa vezi ironie) si sa-i ceara o suma mult mai mica decit cit am cerut eu initial, o suma care am socotit ca ar acoperi cheltuielile de spital, medicamente, alea-alea. Daune morale excluse, uite iti dau si celalat obraz, mai trage-mi o palma te rog. Au vorbit ei, el a parut cooperat, nefasta a fost de acord chiar cu plata in rate urmind ca teologistul sa ma sune in aceeasi zi sau peste o zi doua sa ne confirmam. Tot ce voiam atunci – si inca vreau – e sa nu trecem prin proces si cacaturile aferente.

Dupa aproape o saptamina de la discutia de mai sus, politistul a venit in vizita sa-mi dau declaratia. Am scris doua pagini de limbaj de lemn, iar la sfirsit a trebuit sa spun daca vreau sa ne impacam sau nu. Din pacate, cum viitorul slujbas al Domnului Ortodox nu daduse nici un semn, am scris fara sa-mi tremure mina ca doresc trimiterea lui in judecata.

Mai exista posibilitatea de impacare insa, chiar si daca dosarul pleaca de la politie la tribunal. Asadar astept ca baiatul asta sa aiba visul premonitor cu arhanghelul Gabriel (sau care o fi liber pe acolo) care sa-i spuna sa puna naibii mina pe telefon si sa ma sune, ca daca nu cer contraexpertiza medico-legala, obtin peste 60 de zile de ingrijiri medicale, ne mutam la articolul 182 si sta minim 2 ani in vesela companie a pirnaiasilor (si a icoanelor de pe pereti).

Pe un ton optimist spun ca am cumparat o bicicleta medicinala pe care ma dau intre 10 si 30 de minute pe zi (dupa chef) si ma simt mult mai stapin pe picioarele mele.

Atit declar, sustin si semnez (asa se incheie declaratia ep care am dat-o politiei).